Atunci cand pana si bratele unei batrane straine ma fac sa plang, iau untul, faina, ouale si descopar placerea simpla din spatele aluatului. Nu folosesc ustensile de bucatareasa, nu sunt inca o adepta. o sticla de vin goala pe post de facalet, si un pahar suvenir de la Paris- Pisica neagra a la Toulouse- Lautrec. Prajiturile mele nu au varsta. Eram liceeana cand bunica invartea de zor in spuma de zahar, iar acum, mixerul danseaza in mana mea, fiica lui, baiatul bunicii. El vine acasa, si fiica lui vrea sa ii faca o surpriza.
Pe langa asta, o data cu prajiturile fara varsta, am hotarat si eu sa imi bag cartea de identitate la cuptor. sa o ard, sa o pierd. Nu cred ca ceea ce scrie pe ea e adevarat. nu exista alte probe care sa ateste adevarul. nici infatisare, nici intuitie.
doar "doua maini dibace" ce ar vrea cateodata sa se trasnforme in aripi si sa ma inconjoare ca atunci, cand bunica ma lua in brate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Aproape ca am simtit gustul prajiturilor ! Am citit de mai multe ori, de fiecare data la fel, ca si cum in fata s-ar fi aflat platoul plin de prajituri. Frazele sunt la fel de delicioase iar sufletul meu are degetele pline de bunatatea lor. Iti multumesc pentru imaginea frumoasa din aceasta dimineata.
RăspundețiȘtergere