marți, 14 septembrie 2010

red poppies

Azi am fost la dentist si m-am vazut pe dinauntru.

In timp ce-mi gaurea dintii, eu eram un perete al unei camere galbene, cu gemuri mari, careia ii mai dai doua trei gauri sa pui niste tablouri- amintiri

Ma plimbam prin camera, incercand sa vad ce mai e, vreun patut de copil mic, vreo biblioteca, sa ma gasesc in camera, sa vad pozitia, sentimentul

Cu cat incercam mai mult cu cat simteam mai mult briza de aer curat ce venea prin ferestrele intredeschise, prin care se vedeau copaci mari verzi. Nu aveam perdele.

Nu, nu era nimic in camera care sa anunte nimic din temerile mele, cum ca camera ar fi prea goala, sau ca ar trebui amenajata dupa ultimele cerinte. Eram eu, cu aerul si cu privelistea. Era gol, dar nu singuratic. Era spatios.

Iar de fiecare data cand unchiul meu schimba grosimea surubului simteam cum intra in mine, in peretele meu, cum se atarna o pictura colorata cu maci rosii.

E bine sa mergi la dentist. E bine sa te cauti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu