E foarte usor sa te entuziasmezi si sa te bucuri de experiente cu totul noi. tu esti seful, regizorul, joci rolul principal. tu nasti si te imaginezi botezand. Puterea e ceva ametitor si ademenitor. doar ca are un lacas atotcunoscut. acolo unde nu ai mai fost, acolo unde te poti reinventa, redefini, pt ca nimeni nu te stie.
Sa participi, sa pasesti intr-un loc insa in care "se merge" dupa o regula bine stabilita, si "se fac" lucruri chiar canonizate, e, poate o provocare pe care incep sa o descopar, in ce priveste redefinirea. Nu esti nici atotputernic si nici atotstiutor. Insa, poti, sa faci, ceea ce uiti sau nu reusesti sa faci in cele sase zile ale saptamanii, in care muncesti, te muncesti. sa asculti, sa vorbesti, cu inima. sa te linistesti fara insa sa stii sigur de ce; o fi acea energie necreata de care am aflat azi. si sa primesti iubire. din partea celui care rosteste ceea ce vine prin el.
Sa pasesti intr-un loc in care tu mergeai odinioara, e parca imposibil si de neimaginat. Dar am invatat la scoala ca prefixul re, inseamna inca o data,o repetare. Asa ca o redefinire ar trebui intotdeauna sa inceapa acolo unde ne simtim neputinciosi, adica in noi. Acolo unde locuim, fiecare cu ziele lui, cu anii lui. ai mei, in curand 28. da, asta imi doresc de ziua mea. sa pot sa rasfoiesc cateva file ale propriului meu dictionar, si sa nu ma tem de vocea criticii, si nici de neputinta autorului.
the moral of the story is, dupa cum spunea un om frumos venit in Timisoara pentru a face bine, ca e bine sa ascultam, e bine sa ne comunicam celor aproape noua, iar daca vorbele vor fi iertate as vor fi pe veci, iar daca nu vor fi iertate asa vor ramane pe mai departe.
iar vorbele astea, dragii mei, fac mult mai mult decat orice training de ascultare activa. de ce? pentru ca sunt sustinute.
atentie la ascultare
