azi icoanele mi s-au aratat in chip de
fereastra. prin ele se zareau sfintii
fereastra altarului e intotdeauna deschisa
duminică, 18 septembrie 2011
marți, 21 iunie 2011
imi doream odata sa pictez asta...apoi am gasit versurile
Arbor invers am rămas, rupt din sferă
cu sfera aceasta aidoma, geamănă...
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.
Nichita Stanescu
cu sfera aceasta aidoma, geamănă...
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.
Nichita Stanescu
miercuri, 25 mai 2011
la bara...
ne trezim , ne intristam la alungarea viselor familiale si apoi sarim in tumultul ce devine din pacate din ce in ca mai familiar. e forma mea de a fuma. orasul a devenit viciul meu.
exista un "loc comun" ce ne insoteste pe multi, pe care nu stiu cat de des il mentionam in listele noastre de to "do's" sau in barfele cu colegele la o tigara.
daca ar fi sa incep o discutie cu: "frate, uite ce am facut ieri, as zice:
din nou bara. plec in fiecare dimineata la acealasi job, cu acelasi metrou, citind ,inca, aceesi carte. dar relatia mea cu bara din metrou e intotdeuna alta. intr-o zi era sa o paruiesc pe tipa care o imbratisa cu o asa de mare nonsalanta incat nu mai era loc pentru nimeni. se prelungise de-a lungul ei, traind poate o prelungire a imbratisarilor de dimineata.
de multe ori insa bara e un mozaic de maini, unghii inele. fiecare cu ridurile si povestile lor.
Intr-o zi am simtit adulter. Erau doi indragostiti imbratisandu-se incontinuu. Eram si eu cu mana mea in prejama. ma tineam de aceeasi bara. Si ca sa vezi, desi vizibil topiti unul dupa celalalt, pe tip nu il deranja sa se lipeasca cu corpul de mana mea. Voia poate sa ii aud inima ce batea pentru iubita lui. eu ii simteam doar coastele.
Si azi, ca de, ziua de azi m-a convins sa va scriu, azi a fost porno. Azi s-au lipit de mine o perche de sani de bunica. si au stat ceva timp. Nu stiu daca am rosit, dar cu siguranta mi-a adus aminte de cat de fascinanta este povestea ei.
A barei de fier din metrou.
exista un "loc comun" ce ne insoteste pe multi, pe care nu stiu cat de des il mentionam in listele noastre de to "do's" sau in barfele cu colegele la o tigara.
daca ar fi sa incep o discutie cu: "frate, uite ce am facut ieri, as zice:
din nou bara. plec in fiecare dimineata la acealasi job, cu acelasi metrou, citind ,inca, aceesi carte. dar relatia mea cu bara din metrou e intotdeuna alta. intr-o zi era sa o paruiesc pe tipa care o imbratisa cu o asa de mare nonsalanta incat nu mai era loc pentru nimeni. se prelungise de-a lungul ei, traind poate o prelungire a imbratisarilor de dimineata.
de multe ori insa bara e un mozaic de maini, unghii inele. fiecare cu ridurile si povestile lor.
Intr-o zi am simtit adulter. Erau doi indragostiti imbratisandu-se incontinuu. Eram si eu cu mana mea in prejama. ma tineam de aceeasi bara. Si ca sa vezi, desi vizibil topiti unul dupa celalalt, pe tip nu il deranja sa se lipeasca cu corpul de mana mea. Voia poate sa ii aud inima ce batea pentru iubita lui. eu ii simteam doar coastele.
Si azi, ca de, ziua de azi m-a convins sa va scriu, azi a fost porno. Azi s-au lipit de mine o perche de sani de bunica. si au stat ceva timp. Nu stiu daca am rosit, dar cu siguranta mi-a adus aminte de cat de fascinanta este povestea ei.
A barei de fier din metrou.
vineri, 4 martie 2011
despre dor - ganduri scrise prin metrou
Nu poate decat sa iti fie dor de ceea ce e al tau. Ceva ce are din tine si ai din el. M-am mutat de o luna in Bucuresti, nu mi-e dor de hainele din magazin, mi-e dor de cerceii de acasa. de vrei sa nu cheltuiesti, muta-te un pic mai departe de tine. Nu vei dori sa cumperi altceva. Te vei pretui mai mult pe tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
