de patentat

Exista ceva ce inca nu ati inventat
Un aparat foto ce sa retina mirosuirle, aromele de sarmale si
varza acra
din bucataria de la tara.

Exista ceva ce nu ati reusit sa inventati
Un ceas desteptator care sa sune cand ai stat mult prea mult si
Mult prea departe de tara, de verde, de caldura mainii bunicii
De greutatea plapumei pe care o imparti cu ea.

Exista ceva ce nu va fi niciodata prea departe de mine
Eu, in asfintitul din curtea plina de pene si frunze uscate
In care odata pui mici de curca ma ciupeau de causul palmei.

Si, binenteles,
exista ea,
bunica

si cu ea, bunicul

pentru arhitecti sufletesti

Barbatul (a se citi omul) chibzuit isi zideste casa pe temelie de stanca si nu pe nisipul parerii de sine. Casa duhovniceasca se intemeiaza pe un pamant potrivit, acela al Rabdarii. Pe acesta se pune temelia Credintei, urmeaza zidirea casei din pietrele sau caramizile Faptelor Bune, iar acestea sunt legate intre ele prin lut luat din pamantul Smereniei. Deasupra se pune acoperisul Iubirii.

si uite asa mai vine o Duminica de zidar insotita de conferintele Parintelui Teofil Paraian. Imi suflec manecile si pasesc inainte in linistea increderii in ne-Cunoscut, cu increderea ca o pensula aleasa gresit sau o caramida pusa aiurea e mai usor de acceptat in doi. ea poate chiar sa fie prilej de bucurie si usurare, "mila pacii, jertfa laudei"- o casa cu pistrui doar de noi stiuti, o face "casa noastra".