a mi cu s

Amic, prieten, confrate, confident, coleg, cunostinta,
mardare.

ce nume putine celor care,
poate intr-o zi ar trebui sa le spunem
ingeri.

cei ce sunt fara ca noi sa ii rugam,
cei ce se deschid fara ca noi sa le purtam cheia,
cei carora le putem vorbi fara
insa a le intina urechile.

sunt inca in discutii cu propriile mele urechi,
poate de aceea nu pot inca
innopta la o bere cu voi,
amici, prieteni, confrati, confidenti, colegi, cunostinte,
mardare.

o noua lectie...o noua vizita

se lucreaza in jurul nostru,
dar mai important,
se lucreaza prin noi.

fiecare om, fiecare familie este asa cum trebuie sa fie, cum se cuvine cand se lucreaza prin ea. suntem inconjurati de oameni ce isi duc crucea, semnul, soarta. unii din ei au realizat ca acesta nu e prinsa doar de palmele lor, ci ca ea este sustinuta de o dragoste mai mare.
azi am cunoscut inca un prag. stiu ca simteam aripioarele ingerasilor mei si ai altora, dar niciodata nu m-am gandit sa le numar aripile. suntem scanduri, copaci retezati ce ne rugam sa inmuguram si visam de sarbartori la o pereche de aripi. azi am aflat ca Serafinii au sase aripi. cu unele isi acopera ochii, cu altele picioarele. si cu cea de-a treia pereche zboara.
avem nevoie deci de a vedea, de a umbla, si apoi de a le opri, anula, pentru a zbura. sau poate totul in acelasi timp.

de ce nevoia mea de a cronologiza?

poate pentru a nu uita.