duminică, 18 septembrie 2011

prin ochiul de lumina

azi icoanele mi s-au aratat in chip de
fereastra. prin ele se zareau sfintii

fereastra altarului e intotdeauna deschisa

marți, 21 iunie 2011

imi doream odata sa pictez asta...apoi am gasit versurile

Arbor invers am rămas, rupt din sferă
cu sfera aceasta aidoma, geamănă...
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.


Nichita Stanescu

miercuri, 25 mai 2011

la bara...

ne trezim , ne intristam la alungarea viselor familiale si apoi sarim in tumultul ce devine din pacate din ce in ca mai familiar. e forma mea de a fuma. orasul a devenit viciul meu.

exista un "loc comun" ce ne insoteste pe multi, pe care nu stiu cat de des il mentionam in listele noastre de to "do's" sau in barfele cu colegele la o tigara.

daca ar fi sa incep o discutie cu: "frate, uite ce am facut ieri, as zice:

din nou bara. plec in fiecare dimineata la acealasi job, cu acelasi metrou, citind ,inca, aceesi carte. dar relatia mea cu bara din metrou e intotdeuna alta. intr-o zi era sa o paruiesc pe tipa care o imbratisa cu o asa de mare nonsalanta incat nu mai era loc pentru nimeni. se prelungise de-a lungul ei, traind poate o prelungire a imbratisarilor de dimineata.
de multe ori insa bara e un mozaic de maini, unghii inele. fiecare cu ridurile si povestile lor.
Intr-o zi am simtit adulter. Erau doi indragostiti imbratisandu-se incontinuu. Eram si eu cu mana mea in prejama. ma tineam de aceeasi bara. Si ca sa vezi, desi vizibil topiti unul dupa celalalt, pe tip nu il deranja sa se lipeasca cu corpul de mana mea. Voia poate sa ii aud inima ce batea pentru iubita lui. eu ii simteam doar coastele.

Si azi, ca de, ziua de azi m-a convins sa va scriu, azi a fost porno. Azi s-au lipit de mine o perche de sani de bunica. si au stat ceva timp. Nu stiu daca am rosit, dar cu siguranta mi-a adus aminte de cat de fascinanta este povestea ei.
A barei de fier din metrou.

vineri, 4 martie 2011

despre dor - ganduri scrise prin metrou

Nu poate decat sa iti fie dor de ceea ce e al tau. Ceva ce are din tine si ai din el. M-am mutat de o luna in Bucuresti, nu mi-e dor de hainele din magazin, mi-e dor de cerceii de acasa. de vrei sa nu cheltuiesti, muta-te un pic mai departe de tine. Nu vei dori sa cumperi altceva. Te vei pretui mai mult pe tine.

joi, 23 decembrie 2010

sirop de Craciun


In seara de ajun,
Da Doamne
Sa incolteasca un gand bun
Pe umerii prietenilor mei

Nu-mi pasa de-s departe
Sau au priviri de sloi
As vrea ca-n seara asta
Sa fim cu totii – noi

Sa stim sa mai renastem
Sa stim sa mai iubim
Da Doamne o privire intoarsa
Amicilor pierduti

Iar de ei vor sa plece,
Te dau pe tine lor
Asa ii voi cunoaste
In urma pasilor

Caci si de-o fi sa ne simtim
Singuri si tematori
Avem amici, avem prieteni
Iar noi suntem, desi cam chiori,
Ai lor.

miercuri, 8 decembrie 2010

ce este un prieten

o sa incerc mereu sa raspund la aceasta intrebare.
eu cred ca incetam sa cautam sau sa mai avem nevoie de prieteni atunci cand ne incapatanam sa ne definim propriul nostru drum in viata. Ne punem EU-l nostru in mijlocul cararuii si strigam sus si tare: Pe aici nu se trece. Drumul ce urmeaza e al meu. La ce bun oare un astfel de drum, daca nu lasam ochii, obrajii, bratele celor care ne pretuiesc sa ne insoteasca?

Of, sa ne tot intrebam, dar pana cand? asa o s ajungem ca  doar ecoul intrebarii sa ne fie prieten. Ce trist si gol...

miercuri, 1 decembrie 2010

pentru fiecare

Un loz nu e doar castigator sau necastigator. Viata nu e doar urata sau frumoasa, un copil nu se naste doar pentru a trai sau a muri. Am incetat sa cred in dualitati pentru a incerca sa incetez a mai incerca sa raspund la intrebari prin faptele mele. Suntem si vom fi un receptacol in care s-a sadit niste grau, la fel ca cel sadit de Sfantul Andrei. Noi il udam sau nu, altii isi varsa si ei amarul sau dragostea peste semintele noastre. Si astfel, cu putina incredere si multa credinta crestem, ne incolacim si inmugurim. Nu cred in virusi si nici in mana. Vascul, o fi el un parazit, dar are si calitatile lui. De asta, cred, se cuvine sa ne bucuram inca o data ca suntem receptacole de bunatate libere sa incoltim asa cum ne dorim. Si pentruca in Roamania nu e doar frumos sau urat, pentru ca nu e doar iarna sau vara, iata poza mea pentru fiecare.