Barbatul (a se citi omul) chibzuit isi zideste casa pe temelie de stanca si nu pe nisipul parerii de sine. Casa duhovniceasca se intemeiaza pe un pamant potrivit, acela al Rabdarii. Pe acesta se pune temelia Credintei, urmeaza zidirea casei din pietrele sau caramizile Faptelor Bune, iar acestea sunt legate intre ele prin lut luat din pamantul Smereniei. Deasupra se pune acoperisul Iubirii.
si uite asa mai vine o Duminica de zidar insotita de conferintele Parintelui Teofil Paraian. Imi suflec manecile si pasesc inainte in linistea increderii in ne-Cunoscut, cu increderea ca o pensula aleasa gresit sau o caramida pusa aiurea e mai usor de acceptat in doi. ea poate chiar sa fie prilej de bucurie si usurare, "mila pacii, jertfa laudei"- o casa cu pistrui doar de noi stiuti, o face "casa noastra".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Like Like Like...
RăspundețiȘtergere