joi, 24 iunie 2010

che fai di bello oggi?

imi ascult linistea
in bucuria multumirii

plang de dor in fata vantului din nuci

si imi promit ca niciodata
sa nu mai vizitez morminte
ale viselor neimplinite

miercuri, 2 iunie 2010

o aterizare de mult asteptata

credeam ca sunt o aschie stinsa a unui artificiu
numit eu

se spune ca trebuie sa arzi in cenusa pentru a renaste. atatea lucruri se spun in lumea asta, doar ca noi le auzim doar cand pasii nostri scriu anumite fraze. Nu pot, nu pot sa invat din intelepciunea celorlalti, decat atunci cand ma arde tacerea mea. Anul trecut Omul Frumos a lui Dan Puric m-a ajutat putin in focul meu, cateodata dandu-mi impresia ca as fi fost Ioana D'Arc. Anul acesta fiscul va citi multe bonuri luate de pe planeta Micului Print. Sunt si, nu sunt, un rege ce da ordine nimanui , o infumurata ce aude doar laude, o betiva ce se intoarce din drum pentru a mai inchide usa ce era de mult inchisa. am si nu am planeta mea singuratica.

Sunt cativa prieteni . oameni care ma cunosc sau care m-au cunoscut. nu stiu daca pot sa ma numeasca o BUNA prietena. nu sun, nu am timp, nu-i vad, nu-i intreb. lucrul care ma face insa sa zburd pe planeta mea, sigura ca nu e nepopulata este dorul sincer care il simt pentru toti dintre ei. si gandul frumos, caldura pe care o simt pe pleoape cand ma gandesc la ei. poate o stiu si ei, poate o simt.

am aterizat pentru o secunda, penru ca cel caruia ii daruisem o parte din caldura aceasta m-a sunat si mi-a spus ca a dormit cu ea in brate, si s-a trezit odihnit.

la multi ani frumosi dragi prieteni, la multi ani copii ai prietenilor mei dragi.