red poppies

Azi am fost la dentist si m-am vazut pe dinauntru.

In timp ce-mi gaurea dintii, eu eram un perete al unei camere galbene, cu gemuri mari, careia ii mai dai doua trei gauri sa pui niste tablouri- amintiri

Ma plimbam prin camera, incercand sa vad ce mai e, vreun patut de copil mic, vreo biblioteca, sa ma gasesc in camera, sa vad pozitia, sentimentul

Cu cat incercam mai mult cu cat simteam mai mult briza de aer curat ce venea prin ferestrele intredeschise, prin care se vedeau copaci mari verzi. Nu aveam perdele.

Nu, nu era nimic in camera care sa anunte nimic din temerile mele, cum ca camera ar fi prea goala, sau ca ar trebui amenajata dupa ultimele cerinte. Eram eu, cu aerul si cu privelistea. Era gol, dar nu singuratic. Era spatios.

Iar de fiecare data cand unchiul meu schimba grosimea surubului simteam cum intra in mine, in peretele meu, cum se atarna o pictura colorata cu maci rosii.

E bine sa mergi la dentist. E bine sa te cauti.

Valea lui Stan ...sau Ce nu poti face cu doi dinti din fata

Ce nu poti face cu doi dinti din fata

Nu poti:

Sa-ti musti buza de jos,

Sa iti desfaci agrafa pentru a-ti prinde parul

Sa manaci porumb copt.

Sa zambesti vorbind

Ce poti face

Fara doi dinti din fata:

Sa visezi ca ai dinti si sa iti dai seama ca e doar un vis

inainte de a te trezi

Sa-ti sochezi prietenii si sa incepi o convorbire cu:

Sunt stirba, mi-am spart dintii.

Sa scuipi ca un robinet

Sa induri o febra musculara

Ca doar nu mi-am spart dintii in lupta,

Ci suind muntele

Si, in definitiv,

Cu sau fara doi dinti din fata

Poti

Sa zambesti poezind

The power of feedback

Just like any other human encounter, be it 5 minutes or 2546 hours, people need feedback. They need to know where they stand, whether they are going to get the chance to prove what they know or what they can do, or they'll be let to wander around in the dark, too afraid to speak their own mind, due to too many regulations or too high expectations.
One needs to adress their subconscious in its own language; one needs to listen to them, to their fears, moods and resolutions, one needs to make them play, walk and talk on a terrace, one needs to dare to let them draw flowers out of figures and not ask for explanations when they start hugging one.

One needs to learn from this and do the same at home, with the scared, tired, moody friends of this one. because one believes they speak the same language. do their subconscious minds need translation, interpreting or a long term lending of a dictionary?

One wonders wandering

Aforism de dimineata

Intr-un oras de sticla oamenii se vor cerceta mai des- in vitrine, in dialoguri cu ceilalti si cu ei insisi.

ratacirea unui paranoic sentimental

indrazneala este ca, daca azi,

in dimineata aceasta -
singura reala din viata mea -

mi-am dorit ca mainile tale
sa fie cele ce imi calca
cu vise,dorinte si urari
camasa pentru lucrul ce

ma duce departe
de tine

sa nu ma intreb
daca asta se intampla
fiindca parfumul respiratiei
camasilor tale
este cel mai aproape
de linistea
mea

unui pestisor de aur in vacanta

imi doresc sa fiu ca marea
de fiecare data altfel
intotdeauna aceeasi

sa salt ca boabele de orez
la nunta cand ma uda ploaia

sa ma apar de mainile cutezatoare
cu unduiri fosforescente de licurici

sa cant si sa rasune nisipul ce-l rascolesc pe fundu-mi
dar doar acelora care au cutezat
sa isi apropie urechea

si daca tot sunt deschisa sa pot sa
incerc rezistenta, fricile intrusilor
cu verdeata-mi umeda si incolacitoare ca sarpele

imi doresc
sa-mi dau voie sa fiu sarata, neclara si zgomotoasa

Exit your mother's shoulder (a title that came to me in my prolonged dreams)

There’s nothing wrong with mixing old and new, with combining different furniture styles, colours and patterns. Anything that is in your taste will automatically fuse to form an entire relaxing environment. A home does not need to be planned down to the smallest detail or contrived; it should be an amalgamation of the things that its owner loves and feels at home with. – Josef Frank