ne trezim , ne intristam la alungarea viselor familiale si apoi sarim in tumultul ce devine din pacate din ce in ca mai familiar. e forma mea de a fuma. orasul a devenit viciul meu.
exista un "loc comun" ce ne insoteste pe multi, pe care nu stiu cat de des il mentionam in listele noastre de to "do's" sau in barfele cu colegele la o tigara.
daca ar fi sa incep o discutie cu: "frate, uite ce am facut ieri, as zice:
din nou bara. plec in fiecare dimineata la acealasi job, cu acelasi metrou, citind ,inca, aceesi carte. dar relatia mea cu bara din metrou e intotdeuna alta. intr-o zi era sa o paruiesc pe tipa care o imbratisa cu o asa de mare nonsalanta incat nu mai era loc pentru nimeni. se prelungise de-a lungul ei, traind poate o prelungire a imbratisarilor de dimineata.
de multe ori insa bara e un mozaic de maini, unghii inele. fiecare cu ridurile si povestile lor.
Intr-o zi am simtit adulter. Erau doi indragostiti imbratisandu-se incontinuu. Eram si eu cu mana mea in prejama. ma tineam de aceeasi bara. Si ca sa vezi, desi vizibil topiti unul dupa celalalt, pe tip nu il deranja sa se lipeasca cu corpul de mana mea. Voia poate sa ii aud inima ce batea pentru iubita lui. eu ii simteam doar coastele.
Si azi, ca de, ziua de azi m-a convins sa va scriu, azi a fost porno. Azi s-au lipit de mine o perche de sani de bunica. si au stat ceva timp. Nu stiu daca am rosit, dar cu siguranta mi-a adus aminte de cat de fascinanta este povestea ei.
A barei de fier din metrou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu