ni se intampla uneori sa ne indragostim. unora mai des, altora deloc. cred ca doar ni se pare.
suntem doar prea plini de noi, incat uitam pentru o clipa ce cautam, pt ce ne agitam si staruim.
si doar atunci putem zambi cu adevarat, doar atunci ne poate surprinde dragostea, fiorul atingerii miresmelor noi.
inchin poezia din dimineata asta, cutiutei cu mozaic de fildes de care m-am indragostit ieri, si tuturor recipientelor de bunatate pe care le cunosc si celor pe care nu le-am cunoscut inca, si celor pe care nu stiu ca le cunosc.(multumesc inca o data, Lucian Blaga)
Spune-o încet, n-o spune tare.
Iată-aceştia suntem noi.
Când e singur fiecare
sufletele nu-s în noi.
Stăm alături, eu şi tu?
Sufletele noastre sunt în noi
când suntem doi.
Altfel nu.
voi ce cutiute aveti in jurul vostru? ce arome pastrează în ele?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu