vineri, 22 ianuarie 2010

si tacerea e un cadou


ce taie in amintiri
si uda prezentul sticlos

2 comentarii:

  1. Fiind sticlos ne gandim ca e si inghetat... Deci, la congelator cu el sa nu se dezghete si sa faca inundatie in suflete vulnerabile. Si daca se mai uda, nu face decat sa se lipeasca de muntele de gheata ce e prezentul. Sper totusi ca inima ta sa fie in afara ghetii...

    RăspundețiȘtergere
  2. ee..din contra, sticlosi sunt ochii la intalnirea cu un prezent frumos luminat de amintirea licaririlor trecute. evit sa mai folosesc imperativul in ceea ce priveste pasii sufletului meu. suntem mai mult ca doi calatori fiecare cu drumul lui. sau poate ca un metrou cu un unic calator. cateodata mi-o ia inainte, alteori il pierd, poate mai deraiem...dar ne bucuram intotdeauna de calatoria noastra plina de urcus, coboras si imprevizibil

    RăspundețiȘtergere