che fai di bello oggi?

imi ascult linistea
in bucuria multumirii

plang de dor in fata vantului din nuci

si imi promit ca niciodata
sa nu mai vizitez morminte
ale viselor neimplinite

o aterizare de mult asteptata

credeam ca sunt o aschie stinsa a unui artificiu
numit eu

se spune ca trebuie sa arzi in cenusa pentru a renaste. atatea lucruri se spun in lumea asta, doar ca noi le auzim doar cand pasii nostri scriu anumite fraze. Nu pot, nu pot sa invat din intelepciunea celorlalti, decat atunci cand ma arde tacerea mea. Anul trecut Omul Frumos a lui Dan Puric m-a ajutat putin in focul meu, cateodata dandu-mi impresia ca as fi fost Ioana D'Arc. Anul acesta fiscul va citi multe bonuri luate de pe planeta Micului Print. Sunt si, nu sunt, un rege ce da ordine nimanui , o infumurata ce aude doar laude, o betiva ce se intoarce din drum pentru a mai inchide usa ce era de mult inchisa. am si nu am planeta mea singuratica.

Sunt cativa prieteni . oameni care ma cunosc sau care m-au cunoscut. nu stiu daca pot sa ma numeasca o BUNA prietena. nu sun, nu am timp, nu-i vad, nu-i intreb. lucrul care ma face insa sa zburd pe planeta mea, sigura ca nu e nepopulata este dorul sincer care il simt pentru toti dintre ei. si gandul frumos, caldura pe care o simt pe pleoape cand ma gandesc la ei. poate o stiu si ei, poate o simt.

am aterizat pentru o secunda, penru ca cel caruia ii daruisem o parte din caldura aceasta m-a sunat si mi-a spus ca a dormit cu ea in brate, si s-a trezit odihnit.

la multi ani frumosi dragi prieteni, la multi ani copii ai prietenilor mei dragi.

"Vrei tu sa te faci sanatos?"

asa se cuvine sa raspundem inainte de a atepta o minune

vreau, Doamne, inca o ora
sa stiu care e de fapt sminteala mea si care
boala altuia.

nadajduiesc ca pana si aceasta neputinta
isi are ora ei.

big bang in fiece secunda
nascand alte si alte ganduri si nevoi
o sonerie din ora in ora
oprind si amintind de drumul tau.

traiesc cu ticaitul in urechi ce mi s-a-ntins pe fata
zbarcindu-mi zambetul

nu port ceas
dar trupul meu e-un orologiu

optiti-ma, va rog.
cuc...cuc...cuc...cuc

a mi cu s

Amic, prieten, confrate, confident, coleg, cunostinta,
mardare.

ce nume putine celor care,
poate intr-o zi ar trebui sa le spunem
ingeri.

cei ce sunt fara ca noi sa ii rugam,
cei ce se deschid fara ca noi sa le purtam cheia,
cei carora le putem vorbi fara
insa a le intina urechile.

sunt inca in discutii cu propriile mele urechi,
poate de aceea nu pot inca
innopta la o bere cu voi,
amici, prieteni, confrati, confidenti, colegi, cunostinte,
mardare.

o noua lectie...o noua vizita

se lucreaza in jurul nostru,
dar mai important,
se lucreaza prin noi.

fiecare om, fiecare familie este asa cum trebuie sa fie, cum se cuvine cand se lucreaza prin ea. suntem inconjurati de oameni ce isi duc crucea, semnul, soarta. unii din ei au realizat ca acesta nu e prinsa doar de palmele lor, ci ca ea este sustinuta de o dragoste mai mare.
azi am cunoscut inca un prag. stiu ca simteam aripioarele ingerasilor mei si ai altora, dar niciodata nu m-am gandit sa le numar aripile. suntem scanduri, copaci retezati ce ne rugam sa inmuguram si visam de sarbartori la o pereche de aripi. azi am aflat ca Serafinii au sase aripi. cu unele isi acopera ochii, cu altele picioarele. si cu cea de-a treia pereche zboara.
avem nevoie deci de a vedea, de a umbla, si apoi de a le opri, anula, pentru a zbura. sau poate totul in acelasi timp.

de ce nevoia mea de a cronologiza?

poate pentru a nu uita.

redefinirea celor stiute...sau... de ce biserica

E foarte usor sa te entuziasmezi si sa te bucuri de experiente cu totul noi. tu esti seful, regizorul, joci rolul principal. tu nasti si te imaginezi botezand. Puterea e ceva ametitor si ademenitor. doar ca are un lacas atotcunoscut. acolo unde nu ai mai fost, acolo unde te poti reinventa, redefini, pt ca nimeni nu te stie.

Sa participi, sa pasesti intr-un loc insa in care "se merge" dupa o regula bine stabilita, si "se fac" lucruri chiar canonizate, e, poate o provocare pe care incep sa o descopar, in ce priveste redefinirea. Nu esti nici atotputernic si nici atotstiutor. Insa, poti, sa faci, ceea ce uiti sau nu reusesti sa faci in cele sase zile ale saptamanii, in care muncesti, te muncesti. sa asculti, sa vorbesti, cu inima. sa te linistesti fara insa sa stii sigur de ce; o fi acea energie necreata de care am aflat azi. si sa primesti iubire. din partea celui care rosteste ceea ce vine prin el.

Sa pasesti intr-un loc in care tu mergeai odinioara, e parca imposibil si de neimaginat. Dar am invatat la scoala ca prefixul re, inseamna inca o data,o repetare. Asa ca o redefinire ar trebui intotdeauna sa inceapa acolo unde ne simtim neputinciosi, adica in noi. Acolo unde locuim, fiecare cu ziele lui, cu anii lui. ai mei, in curand 28. da, asta imi doresc de ziua mea. sa pot sa rasfoiesc cateva file ale propriului meu dictionar, si sa nu ma tem de vocea criticii, si nici de neputinta autorului.

the moral of the story is, dupa cum spunea un om frumos venit in Timisoara pentru a face bine, ca e bine sa ascultam, e bine sa ne comunicam celor aproape noua, iar daca vorbele vor fi iertate as vor fi pe veci, iar daca nu vor fi iertate asa vor ramane pe mai departe.
iar vorbele astea, dragii mei, fac mult mai mult decat orice training de ascultare activa. de ce? pentru ca sunt sustinute.

atentie la ascultare

"Sa te depasesti si sa te daruiesti!" (Parintele Serafim)

gata, zise furnicuta
am tot batut la usile voastre

fericita ca sunt
asa cum ma vreti,
harnica

gata prieteni, desi m-ati zarit
destul de des inconjurata de
furci, greble si boccelute
ce parca erau facute
pentru mine si manutele
astea harnice ale mele

ma dau batuta, greiere,
nu mi-a placut niciodata lucrul,
ba mai mult, nu am lucrat
cu adevarat niciodat

te vad ducandu-i dorul acestui sentiment pe care
tu il stii si il pronunti cu sfiala,
si imi doresc sa vad si eu
cum e

sa lucrezi cu inima
sa-ti transpire de munca
si nu de stors si frant

da, pasesc inainte-

recunosc
nu am muncit cu adevarat
in niciun anotimp