unui pestisor de aur in vacanta

imi doresc sa fiu ca marea
de fiecare data altfel
intotdeauna aceeasi

sa salt ca boabele de orez
la nunta cand ma uda ploaia

sa ma apar de mainile cutezatoare
cu unduiri fosforescente de licurici

sa cant si sa rasune nisipul ce-l rascolesc pe fundu-mi
dar doar acelora care au cutezat
sa isi apropie urechea

si daca tot sunt deschisa sa pot sa
incerc rezistenta, fricile intrusilor
cu verdeata-mi umeda si incolacitoare ca sarpele

imi doresc
sa-mi dau voie sa fiu sarata, neclara si zgomotoasa

Exit your mother's shoulder (a title that came to me in my prolonged dreams)

There’s nothing wrong with mixing old and new, with combining different furniture styles, colours and patterns. Anything that is in your taste will automatically fuse to form an entire relaxing environment. A home does not need to be planned down to the smallest detail or contrived; it should be an amalgamation of the things that its owner loves and feels at home with. – Josef Frank

che fai di bello oggi?

imi ascult linistea
in bucuria multumirii

plang de dor in fata vantului din nuci

si imi promit ca niciodata
sa nu mai vizitez morminte
ale viselor neimplinite

o aterizare de mult asteptata

credeam ca sunt o aschie stinsa a unui artificiu
numit eu

se spune ca trebuie sa arzi in cenusa pentru a renaste. atatea lucruri se spun in lumea asta, doar ca noi le auzim doar cand pasii nostri scriu anumite fraze. Nu pot, nu pot sa invat din intelepciunea celorlalti, decat atunci cand ma arde tacerea mea. Anul trecut Omul Frumos a lui Dan Puric m-a ajutat putin in focul meu, cateodata dandu-mi impresia ca as fi fost Ioana D'Arc. Anul acesta fiscul va citi multe bonuri luate de pe planeta Micului Print. Sunt si, nu sunt, un rege ce da ordine nimanui , o infumurata ce aude doar laude, o betiva ce se intoarce din drum pentru a mai inchide usa ce era de mult inchisa. am si nu am planeta mea singuratica.

Sunt cativa prieteni . oameni care ma cunosc sau care m-au cunoscut. nu stiu daca pot sa ma numeasca o BUNA prietena. nu sun, nu am timp, nu-i vad, nu-i intreb. lucrul care ma face insa sa zburd pe planeta mea, sigura ca nu e nepopulata este dorul sincer care il simt pentru toti dintre ei. si gandul frumos, caldura pe care o simt pe pleoape cand ma gandesc la ei. poate o stiu si ei, poate o simt.

am aterizat pentru o secunda, penru ca cel caruia ii daruisem o parte din caldura aceasta m-a sunat si mi-a spus ca a dormit cu ea in brate, si s-a trezit odihnit.

la multi ani frumosi dragi prieteni, la multi ani copii ai prietenilor mei dragi.

"Vrei tu sa te faci sanatos?"

asa se cuvine sa raspundem inainte de a atepta o minune

vreau, Doamne, inca o ora
sa stiu care e de fapt sminteala mea si care
boala altuia.

nadajduiesc ca pana si aceasta neputinta
isi are ora ei.

big bang in fiece secunda
nascand alte si alte ganduri si nevoi
o sonerie din ora in ora
oprind si amintind de drumul tau.

traiesc cu ticaitul in urechi ce mi s-a-ntins pe fata
zbarcindu-mi zambetul

nu port ceas
dar trupul meu e-un orologiu

optiti-ma, va rog.
cuc...cuc...cuc...cuc

a mi cu s

Amic, prieten, confrate, confident, coleg, cunostinta,
mardare.

ce nume putine celor care,
poate intr-o zi ar trebui sa le spunem
ingeri.

cei ce sunt fara ca noi sa ii rugam,
cei ce se deschid fara ca noi sa le purtam cheia,
cei carora le putem vorbi fara
insa a le intina urechile.

sunt inca in discutii cu propriile mele urechi,
poate de aceea nu pot inca
innopta la o bere cu voi,
amici, prieteni, confrati, confidenti, colegi, cunostinte,
mardare.

o noua lectie...o noua vizita

se lucreaza in jurul nostru,
dar mai important,
se lucreaza prin noi.

fiecare om, fiecare familie este asa cum trebuie sa fie, cum se cuvine cand se lucreaza prin ea. suntem inconjurati de oameni ce isi duc crucea, semnul, soarta. unii din ei au realizat ca acesta nu e prinsa doar de palmele lor, ci ca ea este sustinuta de o dragoste mai mare.
azi am cunoscut inca un prag. stiu ca simteam aripioarele ingerasilor mei si ai altora, dar niciodata nu m-am gandit sa le numar aripile. suntem scanduri, copaci retezati ce ne rugam sa inmuguram si visam de sarbartori la o pereche de aripi. azi am aflat ca Serafinii au sase aripi. cu unele isi acopera ochii, cu altele picioarele. si cu cea de-a treia pereche zboara.
avem nevoie deci de a vedea, de a umbla, si apoi de a le opri, anula, pentru a zbura. sau poate totul in acelasi timp.

de ce nevoia mea de a cronologiza?

poate pentru a nu uita.