luni, 18 ianuarie 2010

se cuvine sa ne inchinam

Sunt robul tau,
Doamne,
in cautarea uneltelor
cu care
sap in sufletul

in care
ai sadit samanta harului.

Pana le gasesc,
ii dau apa lacrimilor
mele

vineri, 15 ianuarie 2010

exercitiu de memorie

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.

dressing up the naked truth

a creste mare e ceva ce se poate intampla
intr-o secunda, o luna, trei ani

poate tie, mie, ei, lui
niciodata stiut
si nu pe dinafara

e atunci cand bratele, mangaierea,
palmele sau strigatele

nu mai vin dinafara,
ci din strafundul tau

urletul te face sa te ridici pe varfuri
si
cresti...

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

comic cotidian trist

cuvinte, vorbe, fapte de indragostit
toate
se pot intampla oricui si oriunde
si nimic nu ne da dreptul sa ne umflam in penele
prezentului

cand se deschid portile cerului si Mos Vreme da
drumul ingerasilor ne
da fiecaruia o bocceluta plina de laude si
cuvinte dulci sau sleioase pe care
trebuie,
suntem rostuiti
sa o impartim, risipim.

rostuiti a deveni oglinda
cu maini ce umplu crapaturi
cu ochi de copil si
imagini de batran

"se inchid usile. Atentie la vagoane"

a iubi pe=a te bucura de


iata viata-un domino
piese cu spatele la fata
celuilalt,
toti intr-un sir
i
n
d
i
a
n
asteptand la
Mantuire.

e de-ajuns ca Unul sa
se clatine, ca Noi
sa ne atingem,
contopim
destramam
naruim

si sa nu ne mai vedem
niciodata...

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

gratitudine

cand eram mica am luat un catel de plus
de-o ureche si am facut primii pasi

o voce la telefon venita din toate colturile
lumii mele, sau a lor,
incearca sa ma indrume buimacita

dar inainte de a spune a
ii multumesc si sar.

-n-ai pentru ce,
ai facut-o chiar tu.

-intr-adevar
dar a ta e urechea
ce m-a tinut de mana

multam

pentru voi si anul vostru...al tuturor


" ce nu e cu putința pentru oameni, e cu putinta pentru Dumnezeu" (N. Steinhardt-Jurnalul fericirii)

PS. primul cadou dintr-o lista lunga pe anul asta