joi, 23 decembrie 2010
sirop de Craciun
miercuri, 8 decembrie 2010
ce este un prieten
eu cred ca incetam sa cautam sau sa mai avem nevoie de prieteni atunci cand ne incapatanam sa ne definim propriul nostru drum in viata. Ne punem EU-l nostru in mijlocul cararuii si strigam sus si tare: Pe aici nu se trece. Drumul ce urmeaza e al meu. La ce bun oare un astfel de drum, daca nu lasam ochii, obrajii, bratele celor care ne pretuiesc sa ne insoteasca?
Of, sa ne tot intrebam, dar pana cand? asa o s ajungem ca doar ecoul intrebarii sa ne fie prieten. Ce trist si gol...
miercuri, 1 decembrie 2010
pentru fiecare
marți, 9 noiembrie 2010
vreau
si numar intalnirilie cu oamenii prin prisama imbrtisarilor
spun nu negocierilor si lucrurilor care se cuvin
sau se asteapta de la tine
am picat examenul in fata fetelor straine
fiindca imi spusesem asta
daca e strain, te schimonosesti, dar
nu cumva
sa fii tu
inca esti un copil ce nu a invatat
sa nu ceara.
chiar vreau,
credeti-ma
sâmbătă, 23 octombrie 2010
de patentat
Un aparat foto ce sa retina mirosuirle, aromele de sarmale si
varza acra
din bucataria de la tara.
Exista ceva ce nu ati reusit sa inventati
Un ceas desteptator care sa sune cand ai stat mult prea mult si
Mult prea departe de tara, de verde, de caldura mainii bunicii
De greutatea plapumei pe care o imparti cu ea.
Exista ceva ce nu va fi niciodata prea departe de mine
Eu, in asfintitul din curtea plina de pene si frunze uscate
In care odata pui mici de curca ma ciupeau de causul palmei.
Si, binenteles,
exista ea,
bunica
si cu ea, bunicul
duminică, 3 octombrie 2010
pentru arhitecti sufletesti
si uite asa mai vine o Duminica de zidar insotita de conferintele Parintelui Teofil Paraian. Imi suflec manecile si pasesc inainte in linistea increderii in ne-Cunoscut, cu increderea ca o pensula aleasa gresit sau o caramida pusa aiurea e mai usor de acceptat in doi. ea poate chiar sa fie prilej de bucurie si usurare, "mila pacii, jertfa laudei"- o casa cu pistrui doar de noi stiuti, o face "casa noastra".
duminică, 26 septembrie 2010
Non plus...ultra
Pe langa asta, o data cu prajiturile fara varsta, am hotarat si eu sa imi bag cartea de identitate la cuptor. sa o ard, sa o pierd. Nu cred ca ceea ce scrie pe ea e adevarat. nu exista alte probe care sa ateste adevarul. nici infatisare, nici intuitie.
doar "doua maini dibace" ce ar vrea cateodata sa se trasnforme in aripi si sa ma inconjoare ca atunci, cand bunica ma lua in brate.
miercuri, 22 septembrie 2010
exercitiu de smerenie...
My past is married.
to its present
and
God help everybody
future
I have regained my freedom
which had actually been mine
but couldn't see
through the tears
I had thought the gestures are gone.
no gestures are gone.
just the screen and the audience.
Laughing out loud
with joy and ease
marți, 14 septembrie 2010
red poppies
Azi am fost la dentist si m-am vazut pe dinauntru.
In timp ce-mi gaurea dintii, eu eram un perete al unei camere galbene, cu gemuri mari, careia ii mai dai doua trei gauri sa pui niste tablouri- amintiri
Ma plimbam prin camera, incercand sa vad ce mai e, vreun patut de copil mic, vreo biblioteca, sa ma gasesc in camera, sa vad pozitia, sentimentul
Cu cat incercam mai mult cu cat simteam mai mult briza de aer curat ce venea prin ferestrele intredeschise, prin care se vedeau copaci mari verzi. Nu aveam perdele.
Nu, nu era nimic in camera care sa anunte nimic din temerile mele, cum ca camera ar fi prea goala, sau ca ar trebui amenajata dupa ultimele cerinte. Eram eu, cu aerul si cu privelistea. Era gol, dar nu singuratic. Era spatios.
Iar de fiecare data cand unchiul meu schimba grosimea surubului simteam cum intra in mine, in peretele meu, cum se atarna o pictura colorata cu maci rosii.
E bine sa mergi la dentist. E bine sa te cauti.
luni, 13 septembrie 2010
Valea lui Stan ...sau Ce nu poti face cu doi dinti din fata
Ce nu poti face cu doi dinti din fata
Sa-ti musti buza de jos,
Sa iti desfaci agrafa pentru a-ti prinde parul
Sa manaci porumb copt.
Sa zambesti vorbind
Ce poti face
Fara doi dinti din fata:
Sa visezi ca ai dinti si sa iti dai seama ca e doar un vis
inainte de a te trezi
Sa-ti sochezi prietenii si sa incepi o convorbire cu:
Sunt stirba, mi-am spart dintii.
Sa scuipi ca un robinet
Sa induri o febra musculara
Ca doar nu mi-am spart dintii in lupta,
Ci suind muntele
Si, in definitiv,
Cu sau fara doi dinti din fata
Poti
Sa zambesti poezind
joi, 9 septembrie 2010
The power of feedback
One needs to adress their subconscious in its own language; one needs to listen to them, to their fears, moods and resolutions, one needs to make them play, walk and talk on a terrace, one needs to dare to let them draw flowers out of figures and not ask for explanations when they start hugging one.
One needs to learn from this and do the same at home, with the scared, tired, moody friends of this one. because one believes they speak the same language. do their subconscious minds need translation, interpreting or a long term lending of a dictionary?
One wonders wandering
miercuri, 18 august 2010
Aforism de dimineata
miercuri, 11 august 2010
ratacirea unui paranoic sentimental
in dimineata aceasta -
singura reala din viata mea -
mi-am dorit ca mainile tale
sa fie cele ce imi calca
cu vise,dorinte si urari
camasa pentru lucrul ce
ma duce departe
de tine
sa nu ma intreb
daca asta se intampla
fiindca parfumul respiratiei
camasilor tale
este cel mai aproape
de linistea
mea
marți, 20 iulie 2010
unui pestisor de aur in vacanta
imi doresc sa fiu ca marea
de fiecare data altfel
intotdeauna aceeasi
sa salt ca boabele de orez
la nunta cand ma uda ploaia
sa ma apar de mainile cutezatoare
cu unduiri fosforescente de licurici
sa cant si sa rasune nisipul ce-l rascolesc pe fundu-mi
dar doar acelora care au cutezat
sa isi apropie urechea
si daca tot sunt deschisa sa pot sa
incerc rezistenta, fricile intrusilor
cu verdeata-mi umeda si incolacitoare ca sarpele
imi doresc
sa-mi dau voie sa fiu sarata, neclara si zgomotoasa
joi, 15 iulie 2010
Exit your mother's shoulder (a title that came to me in my prolonged dreams)
joi, 24 iunie 2010
che fai di bello oggi?
in bucuria multumirii
plang de dor in fata vantului din nuci
si imi promit ca niciodata
sa nu mai vizitez morminte
ale viselor neimplinite
miercuri, 2 iunie 2010
o aterizare de mult asteptata
numit eu
se spune ca trebuie sa arzi in cenusa pentru a renaste. atatea lucruri se spun in lumea asta, doar ca noi le auzim doar cand pasii nostri scriu anumite fraze. Nu pot, nu pot sa invat din intelepciunea celorlalti, decat atunci cand ma arde tacerea mea. Anul trecut Omul Frumos a lui Dan Puric m-a ajutat putin in focul meu, cateodata dandu-mi impresia ca as fi fost Ioana D'Arc. Anul acesta fiscul va citi multe bonuri luate de pe planeta Micului Print. Sunt si, nu sunt, un rege ce da ordine nimanui , o infumurata ce aude doar laude, o betiva ce se intoarce din drum pentru a mai inchide usa ce era de mult inchisa. am si nu am planeta mea singuratica.
Sunt cativa prieteni . oameni care ma cunosc sau care m-au cunoscut. nu stiu daca pot sa ma numeasca o BUNA prietena. nu sun, nu am timp, nu-i vad, nu-i intreb. lucrul care ma face insa sa zburd pe planeta mea, sigura ca nu e nepopulata este dorul sincer care il simt pentru toti dintre ei. si gandul frumos, caldura pe care o simt pe pleoape cand ma gandesc la ei. poate o stiu si ei, poate o simt.
am aterizat pentru o secunda, penru ca cel caruia ii daruisem o parte din caldura aceasta m-a sunat si mi-a spus ca a dormit cu ea in brate, si s-a trezit odihnit.
la multi ani frumosi dragi prieteni, la multi ani copii ai prietenilor mei dragi.
miercuri, 7 aprilie 2010
"Vrei tu sa te faci sanatos?"
asa se cuvine sa raspundem inainte de a atepta o minune
vreau, Doamne, inca o ora
sa stiu care e de fapt sminteala mea si care
boala altuia.
nadajduiesc ca pana si aceasta neputinta
isi are ora ei.
big bang in fiece secunda
nascand alte si alte ganduri si nevoi
o sonerie din ora in ora
oprind si amintind de drumul tau.
traiesc cu ticaitul in urechi ce mi s-a-ntins pe fata
zbarcindu-mi zambetul
nu port ceas
dar trupul meu e-un orologiu
optiti-ma, va rog.
cuc...cuc...cuc...cuc
vineri, 26 martie 2010
a mi cu s
mardare.
ce nume putine celor care,
poate intr-o zi ar trebui sa le spunem
ingeri.
cei ce sunt fara ca noi sa ii rugam,
cei ce se deschid fara ca noi sa le purtam cheia,
cei carora le putem vorbi fara
insa a le intina urechile.
sunt inca in discutii cu propriile mele urechi,
poate de aceea nu pot inca
innopta la o bere cu voi,
amici, prieteni, confrati, confidenti, colegi, cunostinte,
mardare.
duminică, 7 martie 2010
o noua lectie...o noua vizita
dar mai important,
se lucreaza prin noi.
fiecare om, fiecare familie este asa cum trebuie sa fie, cum se cuvine cand se lucreaza prin ea. suntem inconjurati de oameni ce isi duc crucea, semnul, soarta. unii din ei au realizat ca acesta nu e prinsa doar de palmele lor, ci ca ea este sustinuta de o dragoste mai mare.
azi am cunoscut inca un prag. stiu ca simteam aripioarele ingerasilor mei si ai altora, dar niciodata nu m-am gandit sa le numar aripile. suntem scanduri, copaci retezati ce ne rugam sa inmuguram si visam de sarbartori la o pereche de aripi. azi am aflat ca Serafinii au sase aripi. cu unele isi acopera ochii, cu altele picioarele. si cu cea de-a treia pereche zboara.
avem nevoie deci de a vedea, de a umbla, si apoi de a le opri, anula, pentru a zbura. sau poate totul in acelasi timp.
de ce nevoia mea de a cronologiza?
poate pentru a nu uita.
duminică, 28 februarie 2010
redefinirea celor stiute...sau... de ce biserica
E foarte usor sa te entuziasmezi si sa te bucuri de experiente cu totul noi. tu esti seful, regizorul, joci rolul principal. tu nasti si te imaginezi botezand. Puterea e ceva ametitor si ademenitor. doar ca are un lacas atotcunoscut. acolo unde nu ai mai fost, acolo unde te poti reinventa, redefini, pt ca nimeni nu te stie.
Sa participi, sa pasesti intr-un loc insa in care "se merge" dupa o regula bine stabilita, si "se fac" lucruri chiar canonizate, e, poate o provocare pe care incep sa o descopar, in ce priveste redefinirea. Nu esti nici atotputernic si nici atotstiutor. Insa, poti, sa faci, ceea ce uiti sau nu reusesti sa faci in cele sase zile ale saptamanii, in care muncesti, te muncesti. sa asculti, sa vorbesti, cu inima. sa te linistesti fara insa sa stii sigur de ce; o fi acea energie necreata de care am aflat azi. si sa primesti iubire. din partea celui care rosteste ceea ce vine prin el.
Sa pasesti intr-un loc in care tu mergeai odinioara, e parca imposibil si de neimaginat. Dar am invatat la scoala ca prefixul re, inseamna inca o data,o repetare. Asa ca o redefinire ar trebui intotdeauna sa inceapa acolo unde ne simtim neputinciosi, adica in noi. Acolo unde locuim, fiecare cu ziele lui, cu anii lui. ai mei, in curand 28. da, asta imi doresc de ziua mea. sa pot sa rasfoiesc cateva file ale propriului meu dictionar, si sa nu ma tem de vocea criticii, si nici de neputinta autorului.
the moral of the story is, dupa cum spunea un om frumos venit in Timisoara pentru a face bine, ca e bine sa ascultam, e bine sa ne comunicam celor aproape noua, iar daca vorbele vor fi iertate as vor fi pe veci, iar daca nu vor fi iertate asa vor ramane pe mai departe.
iar vorbele astea, dragii mei, fac mult mai mult decat orice training de ascultare activa. de ce? pentru ca sunt sustinute.
atentie la ascultare
marți, 23 februarie 2010
"Sa te depasesti si sa te daruiesti!" (Parintele Serafim)
am tot batut la usile voastre
fericita ca sunt
asa cum ma vreti,
harnica
gata prieteni, desi m-ati zarit
destul de des inconjurata de
furci, greble si boccelute
ce parca erau facute
pentru mine si manutele
astea harnice ale mele
ma dau batuta, greiere,
nu mi-a placut niciodata lucrul,
ba mai mult, nu am lucrat
cu adevarat niciodat
te vad ducandu-i dorul acestui sentiment pe care
tu il stii si il pronunti cu sfiala,
si imi doresc sa vad si eu
cum e
sa lucrezi cu inima
sa-ti transpire de munca
si nu de stors si frant
da, pasesc inainte-
recunosc
nu am muncit cu adevarat
in niciun anotimp
vineri, 19 februarie 2010
ai ochi frumosi..noroc ca esti minora (am citat)
ca imi doresc uneori sa gust
sare sau otet din privirile voastre,
cei care ma insotiti la masa.
din gesturi
sa ma simt amara
sa ma doara...
- atitudinea altora fata de altii.
e zi de salar.
mi l-as da pe un astfel de show.
nu, nu unul galagios ca la TV,
ci unul baietos, uscat si dur.
Mi-e urechea prea dulce
de zambetele voastre irosite.
asta seara dau pe gat un shot
de vama veche
poimaine Ada Milea.
-sper sa fie amara
marți, 16 februarie 2010
biciclind inveti
desi foarte firesc
la fel ca inchisul ochilor pentru mai multa vreme.
pedalati prieteni inainte si deschisi
si fie sa ne intalnim
ca tot romanu,
nu in cuget si simtiri,
ci-n zambet
sâmbătă, 13 februarie 2010
Merci...
si asta intr-o zi in care am multumit intr-una pentru momentele in care existenta mea si a bunicii
mele s-au intersectat. Dumnezeu sa o odihneasca in pace.
de la ea am invatat sa zambesc cand mi se un da un diagnostic aparent ireversibil,
sa cant, si sa ma bucur de varsta pe care o am.
Merci..
sâmbătă, 6 februarie 2010
amintiri de copil cu riduri
vineri, 5 februarie 2010
intimitate surprinzatoare
suntem doar prea plini de noi, incat uitam pentru o clipa ce cautam, pt ce ne agitam si staruim.
si doar atunci putem zambi cu adevarat, doar atunci ne poate surprinde dragostea, fiorul atingerii miresmelor noi.
inchin poezia din dimineata asta, cutiutei cu mozaic de fildes de care m-am indragostit ieri, si tuturor recipientelor de bunatate pe care le cunosc si celor pe care nu le-am cunoscut inca, si celor pe care nu stiu ca le cunosc.(multumesc inca o data, Lucian Blaga)
Spune-o încet, n-o spune tare.
Iată-aceştia suntem noi.
Când e singur fiecare
sufletele nu-s în noi.
Stăm alături, eu şi tu?
Sufletele noastre sunt în noi
când suntem doi.
Altfel nu.
voi ce cutiute aveti in jurul vostru? ce arome pastrează în ele?
marți, 2 februarie 2010
when you feel sick just wait
workaholism. schizophrenia. cancer
two much worrying for others, two much worying about yourself,
or too little everything in number of others
i used to like sickness for the bliss it gives
when you come back
i feel the next one is not return
and yet
i buy no medicine
at all
luni, 1 februarie 2010
totul intreit
vineri, 29 ianuarie 2010
epic in lumina iernii
de fiecare data scornim o teorema sustinuta sus si tare, si tot atat de tare vine de sus, de undeva, negatia. nu, nu toti ce te inconjoara vor vrea ceva de la tine, nu traim doar in tranzactii cu carne sau suflari. traim, sau, cel mult respiram pt a putea din cand in cand sa deschidem ochii mari, sa tragem aer in piept si apoi sa inghitim gandul si gestul celuilalt si asa sa il incorporam in rugaciunea noastra.
respir inconjurata de astfel de gesturi venite de cine mai stie de unde. pe unele le primesc, unele mi se soptesc, altele dau buzna nechemate, si unele fug catre mine in directie inversa. ce este insa mai trist si minunat in acelasi timp, e ca sunt unele, acelea pt care continum sa respiram pe care nu le-am descoperit, sau pur si simplu nu avem coaja atat de tare incat sa le putem tine-retine.
respiratia asta a mea naste un zambet o data cu reflectia soarelui. de obicei in asfalt. asa imi plac mie- copacii in oglinda apei, si soarele pe ciment. de ce? nu stiu..., mi-e frica sa emit o alta teorema...
miercuri, 27 ianuarie 2010
pe rug sau ghilotina
abia azi m-iam dat seama ca imi lipsesc crapaturile
le caut cu lacrimi si le umplu su rugaciuni
capul, inima, palmele, scrisul,
toate au fost aruncate care incotro
unii le-au adunat, pus la sarat
altii le-au privit rostogolindu-se.
doar ochii sunt cei care mai cauta
doar doar
gasesc liantul
sau poate o alta bucata,
un nou petec din mine
pe buzele unui maur
vineri, 22 ianuarie 2010
luni, 18 ianuarie 2010
ultimul gand la cuseta
Sunt ele morminte
ori suntem fantome?
Spune-mi ce sa aduc:
un buchet de garoafe
ori pasii mei plutitori
ce bantuie visele?
intinde mai bine bratele,
lasa amprentele sa se roage
sa ne alunge
un colt de cer cu iz de Banat
e facut din fetele pe care
inima mea le recunoaste.
Ca am dat sau nu mana cu ele
e o alta poveste.
Odata cu ele, cu moartea lor,
se pierd piesele unui puzzle frumos
numit
Timisoara.
In locul ramas
vad nori, albastru si o scara
ii duc departe
si-i coboara apropape,
la mine in amintire.
Drum bun si bun venit,
Bela Kamocsa
se cuvine sa ne inchinam
Doamne,
in cautarea uneltelor
cu care
sap in sufletul
in care
ai sadit samanta harului.
Pana le gasesc,
ii dau apa lacrimilor
mele
vineri, 15 ianuarie 2010
exercitiu de memorie
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.
Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.
Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.
Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.
dressing up the naked truth
intr-o secunda, o luna, trei ani
poate tie, mie, ei, lui
niciodata stiut
si nu pe dinafara
e atunci cand bratele, mangaierea,
palmele sau strigatele
nu mai vin dinafara,
ci din strafundul tau
urletul te face sa te ridici pe varfuri
si
cresti...
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
comic cotidian trist
toate
se pot intampla oricui si oriunde
si nimic nu ne da dreptul sa ne umflam in penele
prezentului
cand se deschid portile cerului si Mos Vreme da
drumul ingerasilor ne
da fiecaruia o bocceluta plina de laude si
cuvinte dulci sau sleioase pe care
trebuie,
suntem rostuiti
sa o impartim, risipim.
rostuiti a deveni oglinda
cu maini ce umplu crapaturi
cu ochi de copil si
imagini de batran
"se inchid usile. Atentie la vagoane"
a iubi pe=a te bucura de
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
gratitudine
de-o ureche si am facut primii pasi
o voce la telefon venita din toate colturile
lumii mele, sau a lor,
incearca sa ma indrume buimacita
dar inainte de a spune a
ii multumesc si sar.
-n-ai pentru ce,
ai facut-o chiar tu.
-intr-adevar
dar a ta e urechea
ce m-a tinut de mana
multam