o sa incerc mereu sa raspund la aceasta intrebare.
eu cred ca incetam sa cautam sau sa mai avem nevoie de prieteni atunci cand ne incapatanam sa ne definim propriul nostru drum in viata. Ne punem EU-l nostru in mijlocul cararuii si strigam sus si tare: Pe aici nu se trece. Drumul ce urmeaza e al meu. La ce bun oare un astfel de drum, daca nu lasam ochii, obrajii, bratele celor care ne pretuiesc sa ne insoteasca?
Of, sa ne tot intrebam, dar pana cand? asa o s ajungem ca doar ecoul intrebarii sa ne fie prieten. Ce trist si gol...
miercuri, 8 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu