gata, zise furnicuta
am tot batut la usile voastre
fericita ca sunt
asa cum ma vreti,
harnica
gata prieteni, desi m-ati zarit
destul de des inconjurata de
furci, greble si boccelute
ce parca erau facute
pentru mine si manutele
astea harnice ale mele
ma dau batuta, greiere,
nu mi-a placut niciodata lucrul,
ba mai mult, nu am lucrat
cu adevarat niciodat
te vad ducandu-i dorul acestui sentiment pe care
tu il stii si il pronunti cu sfiala,
si imi doresc sa vad si eu
cum e
sa lucrezi cu inima
sa-ti transpire de munca
si nu de stors si frant
da, pasesc inainte-
recunosc
nu am muncit cu adevarat
in niciun anotimp
marți, 23 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Asta o iau cadou pentru mine, imi place! Pot?!?! Iar fericirea o luam din ceea ce intelegem ca suntem. Intelegere egal acceptare. Pupic!
RăspundețiȘtergereMi, comentariul ramane in sufletul meu. Acolo a simtit a fugi, acolo de unde a venit se simte smerit si simplu. Bisericile sunt facute doar din piatra fara de iubirea ce ne-a daruit, in timp ce rugaciunea isi poate gasi calea catre Dumnezeu de oriunde daca cuvintele pornesc din suflet.
RăspundețiȘtergere